Biblioteca Colegiului Tehnic ”Petru Poni” Roman

Primele informații despre existența unei biblioteci în cadrul școlii datează din anul 1925, bibliotecar fiind atunci Irimia Munteanu, un proaspăt absolvent al Școlii normale „Vasile Lupu” din Iași. Școala își are începuturile în anul 1880, când a fost înființată, din inițiativă particulară, Școala de Arte și Meserii de Ambe Sexe, recunoscută de Ministerul Cultelor și Instrucției Publice prin Ordinul nr.9743\03.09.1880 și avea trei ateliere: stolerie (tâmplărie) și ciubotărie pentru băieți și o croitorie pentru fete. În perioada martie 1880 – septembrie 1920 școala funcționează în mai multe sedii din Roman, sub mai multe subordonări și denumiri, pregătind meseriași pentru: tâmplărie, cizmărie, tinichigerie, fierărie, lăcătușerie, tapiterie, iar din anul 1930 – legătorie, tâmplărie, tipografie. În 1920, Primăria Romanului pune la dispoziția școlii actualul teren pentru construirea unui sediu propriu, iar la 22.07.1920 începe construcția sediului din Bulevardul Republicii nr. 1. Începând cu 1.09.1936, Școala de Meserii de gradul II va functiona ca Liceu industrial de Băieti cu 8 ani de studiu, până în 1942. În anii 1942 – 1945, școala a functionat anevoios din cauza războiului, dar si a unor incidente nedorite, cum ar fi incendiul din 1938. În octombrie 1951, în ideea de a asigura calificarea muncitorilor, Şcoala Profesională Metalurgică din Bacău se mută la Roman, în fostul sediu al Şcolii de Arte şi Meserii din B-dul Republicii. Sub noua denumire de Şcoala Profesională nr. 1 Metalurgică Roman, se comasau 3 şcoli: Şcoala Profesională Metalurgică, Liceul Industrial de băieţi şi Căminul de fete nr. 3. În toamna anului 1952, Şcoala Profesională Metalurgică nr. 1 este mutată în sediul fostei școli normale, iar în actualul sediu este adusă Şcoala profesională Metalurgică nr.2, cu un număr de elevi mai mic şi care se află sub tutela noului Combinat Siderurgic Roman. La mijlocul anului şcolar 1954-1955, are loc o noua restructurare a activităţii şcolare, prin care Şcoala profesională Metalurgică nr. 2 se transformă în Şcoala Profesională de Ucenici nr. 2 şi trece în subordinea întreprinderii, ca secţie a acesteia. Din septembrie 1958 până în 1963, funcţionează ca Şcoala de Meserii nr. 2, având în anul şcolar 1962-1963 un număr de 400 de elevi, dintre care 124 fete venite de la fosta Şcoală de Meserii nr. 1 Fete. La 27.09.1963, Şcoala de Meserii nr. 2 se transformă în Şcoala Profesională Materiale de Construcţii, subordonată Întreprinderii de Prefabricate Roman, subordine şi colaborare care continuă până în 1990. Din anul 1971 funcționează cu două unități: Școala Profesională Materiale de Construcții și Liceu industrial pentru Materiale de Constructii. În perioada 1974-1976 a avut denumirea de Liceu de Chimie Industrială și Școala Profesională de Materiale de Construcții, iar între anii 1976-1980, Liceu Industrial nr. 3 Roman, alături de Școala profesională nr. 3 de Materiale de Construcții. Numărul total de elevi la toate formele de învățământ (liceu, școala profesională, școala de maiștri) era de 1.600. Din 1991 a funcționat sub o singură titulatură – Grupul Școlar Industrial Materiale de Construcții. Începand cu 17 septembrie 2007 denumirea unității este Colegiul Tehnic „Petru Poni”, un succes deosebit obținut dupa 127 de ani de existență. În anul 2010 Colegiul Tehnic ”Petru Poni” fuzionează cu Grupul Școlar Industrial Construcții de Mașini Roman în baza OMECTS nr.4156/2010. Prin urmare are loc și fuzionarea celor două biblioteci școlare rezultând o bibliotecă mai mare și mai bine dotată având 41203 volume.